Sunday, September 09, 2007





+ Importanta sociala a Scolii Moderne +

Pentru a intelege complet importanta sociala a Scolii Moderne trebuie sa intelegem mai intai scoala, asa cum este ea in ziua de azi, iar in al doilea rand, ideea fundamentala a sistemului educational modern.

Ce reprezinta, deci, scoala in ziua de azi, fie ea publica, privata sau parohiala?

Reprezinta pentru copil ceea ce reprezinta inchisoarea pentru detinut si cazarma pentru soldat – un loc in care se utilizeaza orice mijloc pentru a infrange vointa copilului, pentru ca apoi sa il zdrobeasaca, framante si modeleze intr-o fiinta total straina de sine insusi.

Nu intentionez sa spun ca acest proces este derulat in mod constient, ci ca el este o parte a unui sistem care se poate mentine numai printr-o disciplina si uniformitate absoluta; acesta este, cred eu, cea mai mare crima a societatii prezente.

Normal, procesul de distrugere a vointei umane trebuie sa inceapa de la o varsta foarte frageda – adica la varsta copilariei – pentru ca la aceasta varsta mintea umana este cea mai flexibila; la fel cum acrobatii si contorsionistii, pentru a dobandi calitatile necesare asupra muschilor, incep sa exerseze si sa se instruiasaca in perioada cand muschii sunt inca flexibili.

Ideea ca cunosterea poate fi obtinuta numai in scoli, prin educatie sistematica si ca perioada scolii este singura perioada in care se poate dobandi cunoaterea, este in sine atat de stupida incat condamna total sistemul nostru e educatie sa fie arbitrar si inutil.

Sa presupunem ca cineva ar sugera ca cela mai bune rezultate pentru individ si pentru societate s-ar obtine printr-o hranire obligatorie. Nu s-ar revolta chiar si omul cel mai ignorant impotriva acestei proceduri stupide? Cu toate astea, stomacul are o adaptabilitate, la aproape orice situatie, mai mare decet creierul. Cu toate astea, gasim aproape normal sa avem o hranire obligatorie a mintii.

De fapt, la momentul actual ne consideram superiori altor natiuni, pentru ca am inventat un orificiu obligatoriu al creierului, prin care, pentru mai multe ore pe zi, de-alungul a mai multor ani, introducem in mod fortat in mintea copilului o cantitate mare de „nutritie mentala”.

Emerson a spus acum 60 de ani: „Suntem studenti ai cuvintelor; stam tacuti in scoli si in colegii pentru 10 sau 15 ani, si iesim de acolo cu un sac de vorbe goale si cu cuvinte memorate, si nu cunoastem nimic.” De cand au fost spuse aceste cuvinte intelepte, America a ajuns la omnipotenta maxima a sistemului scolar, dar suntem pusi inca fata-in-fata cu actul de maxima impotenta in ceea ce priveste rezultate.

Marele rau facut de sistemul nostru de educatie nu este in primul rand acela ca nu ne invata nimic care sa merite a fi cunoscut, ci acela ca el participa la perpetuarea claselor privilegiate, ca le sprijina in procesul criminal de de talharire si expolatare a maselor; raul sistemului consta ca proclamrea laudaroasa ca el exista pentru o adevarata educatie, cand de fapt el supune masele cu mult mai bine decat ar putea sa o faca un conducator absolut.

Metodele moderne de educatie sunt mai necesare in America cu mult mai mult decat sunt in Spania sau decat in orice alta tara, pentru ca nici unde altundeva nu se poate intalni o atat de mare intoleranta fata de libertatea personala si de originalitatea gandirii. Inca de la momentul nasterii si pana la sfarsitul vietii, acest motto este impus asupra tuturor copiilor ca fiind singurul drum posibil catre succes. Nu exista niciun educator sau profesor in America care sa isi poata pastra slujba daca indrazneste cea mai mica tendinta de a distruge uniformitatea si imitatia.

Consider ca a sosit timpul ca toti oamnii inteligenti sa fie clari in aceasta privinta: sistemul nostru economic prezent precum si dependenta politica sunt mentinute mai putin de tribunale si de averi decat sunt de o masa inerta a umanitatii, imbibata si macinata de o uniformitate absoluta, si ca scoala reprezinta in prezent cea mai eficienta metoda care produce aceasta stare. Nu cred ca exagerez si nici ca sunt singura care are aceasta pozitie. Citez in aceasta privinta dintr-un articol aparut in „Mother Earth”, din septembrie 1910, scris de doctorul Hailman, un profesor extraordinar, cu o experienta de aproape 25 de ani: „Sistemul nostru scolar a falimentat pentru ca se bazeaza pe constrangere si limitari. Copii sunt comandati in mod arbitrar ce, unde si cum sa faca lucrurile. Initiativa personala si originalitatea, autoexprimarea si individualitatea, sunt interzise. Se considera ca este posibil si important ca toti sa fie interesati de aceleasi lucruri, in aceeasi masura si in acelasi timp. Venerarea idolului uniformitatii continua in mod deschis si fara nici o piedica. Si pentru a fi inca o data siguri ca nu va exista nici o interferenta eterodoxa supervizarea scolara ii dicteaza profesorului fiecare pas si chiar si maniera si modul de a actiona, astfel incat initiativele care disturba, precum si originalitatea si restul lucrurilor de acest gen, sa nu faca parte din metodele sale. Inca se vorbeste enorm de mult despre ordine, metode, sistem, disciplina, in maniera invechita si apuizata a trecutului indepartat; si asta conduce mai degraba la represiunea dacat la eliberarea vietii.”

In aceste circumstante, profesorii sunt doar niste unelte, niste roboti care care perpetueaza o masinarie care produce noi roboti. Ei continua sa isi impuna cunostiintele asupra copiilor, ignorand sau suprimand dorinta lor instinctiva pentru frumusete si utilitate, si conducandu-i sau tarandu-i intr-o gandire de masa, bolnavicioasa, intr-o instructie lipsita de spirit. Inlocuiesc stimulentele interioate, naturale, care nu se tem de nici un obstacol si care nu se dau inapoi de la nici un efort, cu stimulente externe si metode de corupere exterioara, care de obicei sunt bazate pe frica ori pe o lacomie sau rivalitate antisociala, care confisca dezvoltarea bucuriei de a lucra pentru propriul bine, sunt ostile creatiilor motivate, care sting ardoarea intitiativei creatoare si fervoarea actului social, inlocuindu-le cu motive banale, cu capricii trecatoare, perisabile.

Fara sa mai adaug ca copilul devine blazat, minea sa incetineste si ca fiinta sa interioara se denatureaza, facand-ul incapabil sa isi ocupe locul ca factor independent in cadrul luptei sociale. De fapt, nu exista nimic care sa fie mai detestat in lume, in ziua de azi, decat elementele independente, indiferent de domeniu.

Scoala Moderna respinge intr-un mod categoric acest sistem de educatie daunator si criminal. Ea sustine ca nu exista mai multa armonie intre constrangere si educatie decat exista intre tiranie si libertate. Cele doua viziuni se gasesc la poluri opuse. Principiul fundamental al Scolii Moderne este ca educatia reprezinta un proces care are rolul de a scoate la suprafata, si nu de a introduce; ea vizeaza posibilitatea in care copilul sa poata sa se dezvolte spontan, directionandu-si propriile eforturi si alegandu-si domeniile de cunoastere pe care vrea sa le studieze. Iar profesorii, in loc de a se mai opune sau de a isi prezenta in mod autoritar propriile opinii, predilectii sau credinte, trebuie sa fie un instrument sansibil care sa raspunda la nevoile copilului, asa cum sunt el manifestate in orice moment; sa fie un canal prin care copilul sa poata obtina atat de mult din cunostiintele acumulate ale lumii pe cat se arata ca e de pregatit sa le primeasca si sa le asimileze. Faptele stiintifice, demonstrabile, din cadrul Scolii Moderne vor fi prezentate drept fapte, dar nici o interpretare a teoriei – politice, sociale sau religioase – nu va fi prezentata ca avand in sine atata sacralitate sau infailibilitate intelectuala incat sa excluda dreptul de a critica sau de a nu crede.

Scoala Moderna trebui sa fie, deci, libertariana. Fiecare copil trebuie sa fie lasat liber pentru propriul sau sine. Principalul obiectiv al scolii este promovarea unei dezvoltari armonioase a tutror fuctiilor latente din copil. Scoala Moderna nu admite nici o forma de coercitie si nici legi sau regulamente. Profesorii pot aprinde foarte bine, prin propriul lor entuziasm si prin caracterul lor nobil, entuziasmul si tandretea latente in copil, dar va calca peste libertatile functiei sale in momentul in care va incerca sa il forteze pe copil intr-un mod sau altul. A disciplina un copil inseamna invariabil a stabili un standard moral fals, din moment ce copilul e influentat sa creada ca pedeapsa este ceva care este normal sa fie impus aspura sa de catre o persoana mai puternica - in loc sa fie o reactie naturala si de neevitat ca rezultat al propriului comportament.

Scopul social al Scolii Moderne este de dezvolta individul prin cunoastere si prin jocul liber al caracteristicilor personale, astfel incat acesta sa poate deveni o fiinta sociala, pentru ca a invatat sa se cunoasca pe sine, sa cunoasaca relatia sa cu semenii si sa se realizeze intr-o imbinare armonioasa cu societatea.

Normal, Scoala Moderna nu isi propunse ii inlature pe toti profesorii care au invatat din greselile trcutului. Dar desi vor accepta experienta trecutului, vor trebui sa foloseasca mereu noi metode si materiale care vor tinde sa promoveze autoexprimarea copilulului. Pentru a ilustra problema: in modul cum se face educatia in scoala din ziua de azi, copilului ii este permis foarte rar sa isi foloseasca propria gandire sau libera ionitiativa. Scoala Moderna incearca sa insuseasca invatarea prin teme originele, pe subiecte alese de copii, din propria lor experienta din viata de zi cu zi; schitele aride ale povestilor sunt sugerate de experienta imaginativa sau actuala a copiilor.

Noua metoda deschide imediat o noua arie a posibilitatilor. Copii sunt foatre impresionati, sunt foarte vioi. Pe langa faptul ca nu au mai fost imibati de uniformitate, experienta lor va contine mai multa originalitate si frumusete decat cea a profesorului; de asemenea, este realist sa credem ca copilul este intens interesat de lucrurile care ii formeaza viata. Nu trebuie atunci ca invatarea bazata pe experienta si imaginatia copilului sa furnizeze un mai bun si mai complex material pentru gandire si dezvoltare, decat poata sa ofere metoda mecanica actuala , care nu este decat, cel mult, imitatie?

Oricine cunoaste bine metodele actuale de educatie, stie ca prin invatarea istoriei, copilului ii este spus ceea ce Carlyle a numit „o selectie de minciuni”. Un rege aici, un presedinte acolo si cativa eroi care trebui sa fie venerati dupa moarte, reprezinta materialul obsnuit care constiutuie istoria. Scoala Moderna, prin invatarea istoriei, trebuie sa aduca in fata copiilor o panorama a perioadelor si a incidentelor dramatice , ilustrative pentru principalele epoci si stari ale dezvoltarii umane. Ea trebuie sa ajute elevul sa isi dezvolte o apreciere a luptei dusa de generatiile trecute pentru progres si pentru libertate si astfel sa dezvolte un respect pentru orice adevar care tinde sa emancipeze rasa umana. Principiul de baza al Scolii Moderne este sa faca imposbila o simpla instruiere; instructorul, orbit de specializarea sa mescina, marunta fata de intreaga viata, este facut un supuna, un limitat care venereaza uniformiatatea, un anost care umbla dupa mai multa pronuntie si aritmetica, si pentru mai putina viata; apostolul autosuficient al consolarii, care prin venerarea a tot ceea ce a fost, inceteaza sa mai vada ce se intampla acum, precum si ce ar trebui sa fie; simpatizantul stupid al epocii decaderii care face razboi din noua idee ce a izvorat din pamant – pe toate acestea, Scoala Moderna doreste sa le inlocuiasca cu viata, adevaratul interpret al educatiei.

Va veni o noua zi cand scoala va servi viata, in toate fazele ei, si il va ridica cu respect pe fiecare copil, la locul cuvenit, in cadrul unei vieti duse in comun, ca beneficiar al eficientei sociale, al carei motto nu va fi uniformitatea si disciplina, si libertatea, expansiunea, placrea si bucuria pentru fiecare si pentru toti.





Wednesday, June 13, 2007


(tristan tzara)

Wednesday, May 09, 2007

Friday, May 04, 2007


VIOLENTA CA NECESITATE

Pat Rock, Green Anarchy, #12, 2003

De-a lungul închisorilor cunoscute sub numele de şcoli se aude destul de des vechea expresie „bâtele şi pietrele îmi pot rupe oasele, dar cuvintele nu mă vor răni niciodată”. Această aserţiune – că niciodată cuvintele nu pot răni – operează ca o faţadă pe care şi-o folosesc în apărare oamenii domesticiţi în momentul când au de suferit tot felul de căcaturi din partea celor din jur.

Bâtele şi pietre nu pot provoca durerea pe care o induce o rană psihologică provocată de strigarea unor porecle sau cuvinte urâte. Oamenii ar trebui să recurgă la violenţă mult mai des folosind-o ca o modalitate de a evita suferinţele psihologice; iată şi câteva motive pentru a face acest lucru: 1. În mijlocul unei bătăi, mintea ţi se distanţează din ce în ce mai mult de căcatul social condiţionat; astfel te întorci forma primară de viaţă şi te transformi într-un animal (iar după cum ştii, toate animalele sunt superioare oricărei fiinţe umane); 2. simţurile ţi se măresc, iar mintea îţi este mult mai clară.

Oricine trebuie să fie conştient că ţinta asupra căreia se concentrează merită actul de violenţă pe care-l comite. Când violenţa este folosită în mod justificat, ea este frumoasă; dar când este nejustificată, este mai urâtă decât dracul. Oricine trebuie să-şi dea seama, de asemenea, de repulsia pe care trebuie să o aibă faţă de violenţa instituţionalizată – cazul armatei, de exemplu; oamenii care servesc în armată merg în locuri îndepărtate şi ucid oameni pe care nici nu-i cunosc. În aceste cazuri violenţa nu e folosită în auto-apărare, ci este mai degrabă o metodă folosită pentru a uşura problemele pentru funcţionarea sistemului în mod eficient. De exempluu, S.U.A. vor ataca Irakul (articolul a fost scris înainte de izbucnirea războiului din Irak – n.n.) pentru petrol, care reprezintă principala resursă de funcţionare a sistemului tehnico-industrial.

Pacifismul este o unealtă a sistemului; cu cât oamenii sunt mai paşnici, cu atât mai mult sistemul va opera mai bine. Violenţa, folosită când trebuie, atacă sistemul în totalitatea sa. Ţineţi minte că orice succes datorat pacifismului (cum a fost de exemplu rezistenţa indiană la ocupaţia britanică) a fost obţinut într-un cu totul alt context decât cel de azi.

Aşa că, dacă doreşti să te lupţi cu puterile existente, antrenează-te să foloseşti arme letale şi învaţă metode de supravieţuire (cum ar fi, de exemplu, să cunoşti toate plantele comestibile din bioregiunea în care trăieşti). Nu este un lucru deosebit de greu. Mergi la expoziţii de arme, citeşte câteva cărţi utile, dar, cel mai important, antrenează-te, pentru că orice carte păleşte în faţa practicii. Dacă biblioteca ta (de fapt, cel mai bun lucru pe care îl produce un regim democratic) nu are cărţile pe care le cauţi, foloseşte-te atunci de schimbul interbibliotecar. De asemenea, fă multe exerciţii fizice şi mănâncă doar hrană sănătoasă. Pe scurt, pregăteşte-te pentru sfârşit (e aproape).




INSOMNIA JUDECATORULUI

Judecatorul, asezat confortabil, se pregateste sa se culce. A cinat foarte bine: stridii, fazan, salata, fructe, dulciuri si altele, toate stropite din belsug cu vin.

Trece o ora, iar somnul cu degetele lui ca de matase refuza sa-i odihneasca pleoapele, sa-i invaluie mintea cu dulcele abur al inconstientei, ca si cum ar fi avut ranchiuna pe el pentru vreun rau pe care i l-ar fi facut in trecut.

Judecatorul nu doarme; judecatorul este cat se poate de treaz, judecatorul este prizonierul insomniei. Mintea lui lucreaza:

„Ce drept am eu sa-l judec pe un om?”, se intreaba el, nesatisfacut de dreptul pe care i-l acorda legea. „Sunt eu mai bun sau mai cunoscator decat concetatenii mei?”, continua el, singur cu constiinta lui, in mijlocul intunericului casei lui.

Isi invaluie capul, ca si cum lucrul care il framanta ar fi in jurul lui si astfel ar putea sa se elibereze de influentele nefaste; dar in van: lucrul care il deranjeaza este inlauntrul sau si ii zgarie nervii, ii zdrobeste creierul si il tine treaz. Este constiinta sa. Mintea lui lucreaza:

„Sunt egalul tuturor celorlalti oameni si, totusi, indraznesc sa le judec actiunile. Cine poate fi sigur ca el nu va comite niciodata o fapta pentru care eu il voi trimite la inchisoare? Ce s-ar intampla daca eu as fi pus in aceleasi conditii in care se afla delincventul, daca as cadea in aceleasi imprejurari si as face exact acelasi lucru pe care il face el?”

Atunci judecatorul isi aminteste de toti oamenii nenorocosi pe care i-a trimis la inchisoare si la spanzuratoare si se cutremura. Mintea lui lucreaza:

„Ce odioasa trebuie sa fie viata intr-o celula de inchisoare. Ma vad pe mine mai jos decat alti oameni de fiecare data cand incerc sa ma vad ca un egal, sa am constiinta de a fi egal cu toti ceilalti, sa nu fiu nici mai bun nici mai rau decat restul omenirii. Fara doar si poate sunt un criminal, de vreme ce ii fac pe oameni sa sufere torturi pe care nu le-as vrea asupra mea. Si in schimb, victimele mele sunt vazute cu dispret si ura, in timp ce eu, calaul, primesc onoruri si recompense! Cat de injusta este dreptatea legala!”

Judecatorul adopta o alta pozitie pentru a vedea daca i se acorda de data aceasta darul somnului. Masura se dovedeste ineficienta: somnul se retrage, ca si cum ar pastra un resentiment profund impotriva lui. Mintea lui lucreaza:

„Oh, ce ganduri atroce! Dar ce imi vine acum in minte? Niciodata nu m-am mai gandit la astfel de lucruri. Ah, cum imi amintesc acum acea scena. Mama in varsta a unui tanar pe care l-am trimis la inchisoare s-a aruncat la picioarele mele, plangand, cerandu-mi clementa, totul in van… Inima mea a ramas impietrita. Innebunesc numai imaginandu-mi ca propria mea mama ar suferi o asemenea umilinta.”

Nervii lui vibreaza intens; ca si cum ar fi zdruncinati de o mana cruda; se zvarcoleste, chinuit, in patul lui confortabil. Inchide pleoapele dar i se pare ca locuinta lui este iluminata. Ingrozit, deschide ochii… totul este in intuneric. „Sunt nervii mei, sunt nervii mei, adusi la marginea nebuniei.” Mintea lui lucreaza:

„Ah, departe de mine, fantome! Nu vreau sa va vad! Nu vreau sa imi amintesc de voi!”

Dar fantomele sunt incapatanate si inconjoara patul judecatorului. Ele isi desfac degetele lor sangeroase in fata lui, descopera piepturi palide acoperite cu gauri negre din care sangele tasneste… El vede cu ochii constiintei pe oamenii a caror executie a ordonat-o.

Somnul a fugit definitiv de langa el, ca si cum ar fi incercat sa razbune o nemultumire, lasandu-l la mila constiintei. Mintea lui lucreaza:

„Innebunesc! Innebunesc! Cati dintre nenorocitii pe care i-am intalnit in strada ar putea fi rudele celor pe care i-am trimis la inchisoare sau la moarte? Dar acea prostituata care a fost aruncata in inchisoare in ciuda promisiunilor ca ar renunta la tristul ei comert doar daca ar putea procura o bucata de paine pentru copii ei neajutorati; nu ar fi putut fi si eafiica, sotia sau sora uneia dintre victimele mele? Nu merit sa ma scuipe cineva in fata?”

Un frumos rasarit, frumos pana si pentru opresorii umanitatii, umplea casa cu claritatea lui, in acelasi timp calmand nervii judecatorului. Cateva ore mai tarziu se vede stand pe o banca, foarte teapan si arogant, trimitand pe oameni asemenea lui, ce de obicei, la inchisoare si la spanzuratoare.

Monday, February 26, 2007


FOTBALUL : Lumini si Umbre

Opiul pentru mase ?

Prin ce se aseamana fotbalul cu Dumnezeu? Prin devotamentul pe care i-l arata multimile de “credinciosi” si prin neincrederea unei mari parti a intelectualilor.

In 1902 la Londra, Rudyard Kipling, se declara scandalizat de fotbal si de “entuziasmul si interesul din jurul idiotilor inapoiati care il jucau”. Mult mai tarziu, la Buenos Aires, Jorge Luis Borges era mai subtil: el a tinut o conferinta pe tema imortalitatii, in aceiasi zi si la aceiasi ora, cand selectionata Argentinei, disputa prima ei partida la Mondialul din ’78; tocmai pentru a provoca atentia Mediei.

Dispretul multor intelectuali conservatori se fonda pe certitudinea lor ca idolatria pentru minge este o superstitie care dauneaza poporului. Posedata de fotbal, plebea gandeste cu picioarele, iar visul subconstient se realizeaza. Instinctul animal se impune in fata ratiunii umane, ignoranta aplatizeaza cultura.

In schimb, multi intelectuali de stanga descalifica fotbalul, deoarece castreaza masele si le consuma energia revolutionara. Paine si circ, circ si paine: hipnotizati de minge, care exercita o fascinatie perversa, constiinta muncitorilor este atrofiata si ii limiteaza la a trai ca niste servitori pentru inamicii lor de clasa.

Cand se credea ca fotbalul este ceva englezesc, un sport al bogatilor, de-a lungul raului La Plata (Argentina), se nasteau primele cluburi populare, organizate de lucratorii de la caile ferate si docherii din porturi. Dar chiar de la inceput, anarhistii si socialistii au denuntat “aceasta masinatie a burgheziei, destinata pentru a evita grevele si a masca contradictiile sociale”. Raspandirea fotbalului in lume era rezultatul unei “manevre imperialiste pentru a mentine poporul oprimat la o varsta infantila”.

In acelasi timp s-au nascut cluburi foarte iubite, precum “Martirii din Chicago”, ca un omagiu adus muncitorilor anarhisti care si-au pierdut viata pe 1 Mai (in Statele Unite) si tot un 1 Mai a fost ziua aleasa pentru nasterea clubului Chacarita, al carui sediu era o biblioteca anarhista din Buenos Aires. In acei primi ani ai secolului 20, nu erau putini intelectualii de stanga care celebrau fotbalul, in loc de a-l considera o anestezie a constiintei. Printre acestia se afla si italianul Antonio Gramsci, care elogia fotbalul ca “domnia loialitatii umane exercitata in mod liber”.

Mingea ca un drapel :

In vara lui 1916, in plin razboi mondial, un capitan englez s-a lansat la atac, “jucand mingea”. Capitanul Nevill a sarit parapetul transeei si a sutat mingea catre liniile germane, pentru a declansa atacul. Regimentul sau l-a urmat. Dar capitanul a murit rapus de un glont, insa englezii au cucerit acel obiectiv, putand sarbatorii prima batalie castigata de fotbalul englez pe frontul de lupta.

Multi ani dupa aceea, la final de secol 20, patronul clubului Milan a castigat alegerile din Italia, cu un slogan: Forza Italia!; care provine din tribunele stadioanelor de fotbal. Silvio Berlusconi promitea ca va salva Italia, asa cum a salvat Milanul – superechipa care castiga tot; dar electoratul impresionat de promisiunile sale, a ajuns dupa alegeri pe marginea prapastiei.

Fotbalul si patria au mers tot timpul impreuna, deoarece politicienii si dictatorii au speculat frecvent fenomenul, pentru a castiga popularitate. Nationala Italiei a castigat mondialele din ’34 si ’38 in numele patriei lui Mussolini, iar jucatorii salutau publicul cu mana dreapta ridicata (salutul fascist).

Si pentru nazisti, fotbalul era o chestiune de Stat. Un monument, aminteste in Ucraina, de jucatorii echipei Dinamo Kiev din 1942, care in plina ocupatie germana au facut greseala de a infrunta selectionata lui Hitler, pe stadionul local. Au fost avertizati: daca castigati – muriti ! Au intrat resemnati ca vor pierde, cu picioarele tremurande; dar nu si-au putut permite pierderea demnitatii. Au fost impuscati cu echipamentul pe ei, in spatele unei baraci, imediat dupa terminarea partidei.

Fotbalul si patria, fotbalul si poporul :

In 1934, intre Bolivia si Paraguay a izbucnit un razboi (Chaco), pentru un desert pierdut de pe harta. Crucea Rosie paraguayana a format o echipa de fotbal, care a jucat in mai multe orase din Argentina si Uruguay, pentru a strange bani pentru a ajuta ambele tabere implicate in conflict.

Trei ani mai tarziu, in timpul razboiului civil din Spania, doua echipe de fotbal au fost adevarate simboluri ale rezistentei democratice. In timp ce Franco, Hitler si Mussolini, bombardau republica spaniola, o selectionata basca pleca in turneu in Europa, iar clubul Barcelona disputa partide in Statele Unite si in Mexic. Guvernul basc a trimis echipa Euzkadi (nationala basca), in Franta cu misiunea de a face propaganda si a strange fonduri pentru aparare. Simultan, clubul Barcelona se imbarca pentru America, avand aceiasi misiune. In 1937, presedintele clubului catalan, avea sa cada sub gloantele franchiste. Dar atat clubul sau, cat si reprezentativa basca, au reusit sa fie – atat pe ternul de fotbal, cat si in afara lui – ambasadoarele unei democratii amenintate.

In timpul razboiului, doar patru jucatori catalani si unul basc, s-au mai intors in Spania. Cand republica a fost invinsa, FIFA i-a declarat “rebeli”, pe cei care au refuzat sa se intoarca si i-a amenintat cu excluderea definitiva. Dar multi dintre ei au preferat mai degraba sa fie incorporati in fotbalul latino-american. Jucatorii basic au format, in Mexic, clubul Espana, care s-a dovedit a fi imbatabil in primii sai ani. Celebrul atacant al echipei Euzkadi (Tara Bascilor), Isidoro Langara a debutat si el in 1939, in fotbalul argentinian. In prima sa partida, a marcat patru goluri pentru clubul San Lorenzo, unde il avea ca servant pe fostul sau coleg, mijlocasul basc – Angel Zubieta. Ceva mai tarziu, in 1945 Langara a fost incoronat cu titlul de goleador (cel mai bun marcator) si in campionatul din Mexic.

Clubul model al Spaniei lui Franco, a fost Real Madrid, care a dominat lumea fotbalului intre 1956 – 1960; cand a castigat patru cupe ale Ligii spaniole, cimci cupe Europene si una intercontinentala. In orice parte mergea, Real Madrid, lasa lumea cu gura cascata (la propriu). Astfel, dictatura lui Franco a beneficiat de o nesperata ambasada ambulanta. Golurile, marcate de Real si transmise la radio, aveau un efect mai eficace si mai triumfator decat imnul de stat. In 1959, Jose Solis, unul din liderii regimului a tinut un discurs de multumire pentru jucatorii madrilène: “…gratie voua, oamenii care inainte ne urau, au ajuns acum sa ne inteleaga”. Precum Cid-ul invingator, Real Madrid, intruchipa virtutile Rasei, desi echipa se baza mai mult pe legiunea straina. Printre titulari erau: un francez – Kopa, doi argentinieni – Di Stefano si Rial, un Uruguayan – Santamaria si ungurul – Puskas.

Dupa ce ungurul Kubala, de la FC Barcelona, a fost sanctionat doi ani de FIFA pentru ca a jucat in exil, din 1956 si alti jucatori maghiari, printre care Puskas, Czibor si Kocsis au fost sanctionati cu cate un an; desi in Ungaria, tancurile sovietice zdrobeau insurectia populara.

In 1958, in plin razboi de independenta, Algeria si-a format o selectionata de fotbal, care a fost prima ce a abordat oficial “culorile” algeriene. Echipa era formata din jucatori profesionisti din campionatul francez. Dar marea putere coloniala – Franta, a impus o blocada impotriva Algeriei si singura tara care a acceptat sa joace cu ei, a fost Marocul; dar a avut de suferit sanctiunile FIFA. Aceasta a inchis toate portile selectionatei algeriene, iar fotbalul francez a castigat multi jucatori prinsi sub contract, care nu-si puteau risca sfarsitul activitatii profesionale. Apoi, dupa castigarea independentei Algeriei, fotbalul francez a pierdut o multime de jucatori valorosi, care nu mai puteau juca in Franta, deoarece publicul nu-i mai simpatiza.

Saturday, January 20, 2007

Tuesday, December 05, 2006

„Anarhistul este o creatura foarte rea. Este var primar cu gorila. Omoara presedinti, printi, directori, de asemenea le saboteaza summit-urile si concediile. Are parul lung, neangrijit pe cap si pe toata fata. In loc de unghii, are gheare lungi, ascutite. Anarhistul are multe buzunare in care poarta pitre, cutite, arme si bombe. Este un animal de noapte. Dupa lasarea intunericului, se aduna in grupuri, mari si mici si planuiesc raiduri, atacuri, crime si nenorociri. Se trage la sorti pentru a se alege cine trebuie sa indeplineasca treaba.

Anarhistului nu-i place apa. Nu se spala niciodata si nu-si schimba hainele. Este intotdeauna insetat si bea numai apa sarata. Casa anarhistului este in Europa, in special Italia. Cativa au fost exportati in America de Nord, unde sunt de temut si urati de oamenii de treaba si sunt vanati pe oriunde ei se arata.

Lui tata nu-i plac anarhistii deloc. Il fac sa viseze urat, zice el. A dat ordine sa fie prinsi si inchisi in custi si va face tot ce ii sta in putinta sa nu ii mai lase sa vina in tara asta. Daca se strecoara vreunii, va pune sa fie impuscati precum cainii turbati, mexicanii, leii de munte si alte asemenea animale. Ma antrenez in fiecare zi cu pusca mea ca sa pot sa impusc aceste animale salbatice cand voi fi mare.”

O compunere de la cresa Casei Albe, 1904

Wednesday, November 29, 2006



In afara ordinii

Nu suntem marfuri sau mercenari. Nu suntem produse care se vand singure. Nu putem fi cumparati sau inchiriati – deja ne apartinem noua insine.

Ce copil viseaza cu adevarat ca atunci cand va creste sa fie un grataragiu sau un vanzator de popcorn? Ce inima tanara isi doreste sa conduca firme de publicitate sau sa isi supervizeze colegii “membrii de echipa” la un supermarket al unei corporatii? Renuntam pentru ca piata nu ne poate oferi nici o bogatie pe care sa o putem recunoaste. Discuri video digitale? Suntem satui sa vizionam actori, vrem propriile noastre aventuri. Partide politice, solutii legislative? Vrem o data experienta folosirii propriei noastre puteri, sa ne reprezentam pe noi insine. Spuneti-ne ca avem nevoie de mai multa educatie, vom rade. – stim ca nu exista loc pentru noi toti in varf, si incepem sa ne intrebam daca vrem sa ajungem acolo, oricum. Spuneti-ne ca avem nevoie de o etica a muncii mai buna, retete pentru medicamente, consiliere profesionala, ingrijire psihiatrica, poate o vara in tabere studentesti, ne vom bate joc de toate astea – stim, in sfarsit, ca nu noi suntem problema. Trecem peste toate cu tratamente ale simptomelor, dand vina pe victime. Intotdeauna ne-ati spus ca daca ne vom pierde slujbele, ar fi sfarsitul lumii – suna ca merita o incercare.

Saturday, November 04, 2006



Ne-am nascut intr-o lume in care:

Visele si dorintele au fost inchise in custi

Revolta a fost legata cu lanturi

Minunatul a fost incatusat

Gandul a devenit rigid, protejandu-se de orice critica

S-a incetat sa se mai nasca monstri uimitori

Am pierdut contactul cu frumusetea iubirii

Nu se mai nasc copii cu aripi

Aceasta lume a incetat sa creasca si a inceput sa putrezeasca

Astazi, realitatea sociala este un cadavru fara viata, fara pasiune.

Sa-l ingropam

Thursday, September 28, 2006



  • DISTRO:

  • Totul este gratuit, in functie de posibilitatile pe care le avem, dar ne puteti ajuta in orice fel credeti de cuviinta(bani, articole, idei); sau mai ales PUTETI FI DISTRIBUITORI, la voi in oras, la voi in cartier , la voi in grup :
  • 1.DOCTOR ZACUSCA & MISTER GHIVECI #0;#1 (punk-zine de benzi desenate)
  • 2.SLOGANUL SI REVOLTA #1 (hardcore-punk-zine "politic")
  • 3.NEGRU SUBTERAN #0;#1 (underground-zine Iasi)
  • 4.B.U.M. #1;#2;#3 (anarho-punk-zine, Bacau)
  • 5.REVOLTA #1;#2;#4;#6;#7;#8. (publicatie anarhista)
  • 6.LOVEKILLS #1;#2;#3;#5;#6;#8;#9;#10 (anarho-feminist-zine)
  • 7.U.R.A. #1;#4;#6;#7;#8;#9;#10;#11;#12;#14;#15;#17;#18;#19 ( anarho-punk-zine, Craiova)
  • 8.Split-uri:REVOLTA#5 / URA#13; LOVEKILLS#7 / URA#16; REVOLTA#3 / LOVEKILLS#4.
  • 9.Audio CD : ANTIFA - A.S.A.P. (Oi! si Punk antifascist)

  • 10.INFO-PROPAGANDA :
  • -DRAGOSTEA SI CASATORIA (Emma Goldman)
  • -ANARHIA (Ericco Malatesta)
  • -9 NOIEMBRIE-ZIUA ANTIFA (pliant)
  • -DEFINITIA ANARHISMULUI (Jason Justice)
  • -NU RASISMULUI ! (pliant)
  • -F.A.C.-C.A.F. (fluturas)
  • -ANARHISMUL IN ACTIUNE (razboiul civil din Spania)
  • -O EUROPA FARA GRANITE? (manifest)
  • -IMPOTRIVA FRONTIERELOR (fluturas)
  • -IMPOTRIVA GRANITELOR (poster)
  • -CONCEPTIA LUI BAKUNIN DESPRE ORGANIZARE SI REVOLUTIE
  • -REVOLUTIA RUSA (Cliford Harper)
  • -DE CE ANTIAUTORITARIAN? (Larry Giddings)
  • -MAI 68 (Paris graffiti)
  • -LEGEA PUTE ! (poster)
  • -NU RAZBOIULUI ! (manifest)
  • -SA INCHIDEM SCOLILE ! (Giovanni Papini)
  • -Ce este DIRECT ACTION ?
  • -SINDICALISMUL REVOLUTIONAR (pliant)
  • -Lumea Capitalista : FASCISMUL !
  • -OBSESIE (pamflet)
  • -C.A.F. (comunicat)
  • -VREMURI NOI (P.Kropotkin)
  • -22 APRILIE-ZIUA PAMANTULUI (pliant)
  • -PENTRU ANIMALE CIRCUL NU ESTE DISTRACTIV ! (fluturas)
  • -Politica radicala, Dragoste radicala: VIATA DOCTORULUI MARIE EQUI
  • -LA CAFENEA (Errico Malatesta)
  • -UN APEL CATRE TINERI (P.Kropotkin)
  • -SUFLETUL OMULUI IN SOCIALISM (Oscar Wilde)
  • -EROII UITATI : Rezistenta Spaniola din Franta 1939-1945
  • -CAZUL SACCO&VANZETTI :Un asasinat juridic ! + altele

  • 11.CARTI(xerox) :
  • -DUMNEZEU SI STATUL (M.Bakunin)
  • -AMINTIRILE UNUI RAZVRATIT (P.Kropotkin)
  • -OMAGIU CATALONIEI (George Orwell)
  • -IDEEA SI FAPTA: ANARHISTII + altele

  • 12.FILME :
  • -EMMA GOLDMAN (documentar)
  • -1984 (dupa cartea cu acelasi nume a lui G. Orwell)
  • -FERMA ANIMALELOR (film de animatie dupa cartea cu acelasi nume a lui G. Orwell)
  • -MARELE DICTATOR (Charlie Chaplin) + altele

Tuesday, September 19, 2006

Monday, September 18, 2006


Viu in tinutul mortilor.
Ei mananca mancare moarta cu dinti falsi. Cladirile lor au fatade false, radioul si televiziunea lor transmit un aer mort. Ei omoara timpul ca spectatori ai unor imagini false. Corporatiile lor sunt vinovate de reclama falsa, iar „oportunitatile” lor de angajare ofera numai un tratament criminal, plictiseala letala si supunere mortala; ei iti impun sa respecti termene limita.

Ei locuiesc in orase moarte si fac miscari false, neajungand niciunde de fapt, mergand zi de zi pe aceeasi cale a disperarii. Pana si aerul lor este conditionat. Ei iti cer sa iti dai viata ta pentru tarile lor, pentru religiile lor, pentru economiile lor, tie ramanandu-ti doar….

Sistemul lor este organizat de inteligenta artificiala si ofera numai o realitate virtuala. Cultura lor te va tintui la pamant si te va plictisi pana la moarte; stilul lor de viata este fara viata, existenta lor este un impas permanent. Totul la ei este mort si fals. Singurul lucru care este de nesuportat este ca nimic nu este de nesuportat. Cand vom cere mai mult?

Lupta este pentru viata, pentru adevarata viata. Lupta, prostule, viata este adevarata!

Saturday, August 12, 2006


CINE SUNTEM:

- Iubitori ai LIBERTATII, individuale si colective!

- Dusmani si inamici declarati ai oricarui tip de autoritate, individuala sau organizata: societate, Stat!

- Impotriva oricarui tip de putere: dictatoriala sau democrata; fascismul, comunismul, democratia, sunt sisteme la fel de criminale, bazate pe exploatarea oamenilor de catre o minoritate de guvernanti si privilegiati, protejata prin violenta statului

- Impotriva politicienilor care mint si manipuleaza oameni, iar cand acestia ies in strada sa ceara socoteala ii reprima in forta

- Impotriva patronilor care fura si exploateaza muncitorii cu ajutorul legii

- Impotriva mafiotilor care-si trag seva din saracia oamenilor, dintre care cei mai amarati si mai disperati ajung in inchisoare in locul adevartilor vinovati

- Impotriva serviciului militar, care-i dreseaza pe indivizi la supunere oarba si ii invata cum sa ucida

- Impotriva razboaielor, in care sunt manati doar cei saraci, sa se macelareasca intre ei pentru interesele economice si politice ale stapanitorlor

- Dusmani ai disciminarilor rasiale, ai sexismului si nationalismului; suntem iubitori de egalitate si diversitate

- Inamici ai frontierelor si frati ai tuturor exploatatilor din lumea intreaga

- Suntem pentru REVOLUTIE, pentru dezradacinarea totala a acestei lumi putrede, bazata pe exploatare si divizata in clase sociale: in exploatatori si exploatati, in bogati fericiti si saraci care sufera

- Suntem pentru o lume noua, libera, fara clase sociale si bazata pe libertatea tuturor, pe solidaritate, ajutor reciproc si auto-organizarea oamenilor fara nici un fel de sef sau autoritate care sa incerce sa se impuna

- O societate unde cetatenii insisi vor fi cei care-si vor gestiona timpul si produsul muncii lor. Unde fiecare se va bucura de viata sa, de posibilitatea de a descoperi placerile si pasiunile daruite de aceasta, de a-si dezvolta capacitatile intelectuale si artistice (care acum sunt privilegii de care se bucura doar cei bogati)

- Suntem pentru o lume de oameni liberi si egali, fara stapani si fara sclavi

- In cateva cuvinte, asta este ceea ce vrem noi, acestea sunt idealurile spre care tindem si pentru care luptam noi: ANARHISTII

DECAT CU CAPUL PLECAT – MAI BINE TAIAT !

Tuesday, August 01, 2006


DEBUTUL AMURGULUI HORMONAL

Cel mai mare dusman al spiritului liber este un profesor de rahat. El este frustratul care atunci cand e in pat cu jumatatea se inchipuie imbracat in piele, batandu-te pe tine la fundulet pe catedra. Este cel care-ti vorbeste despre valoril morale scobindu-se in nas, care-ti spune tot timpul ca mai destept doar pentru ca a terminat o facultate. Desi toti stiu cum a carat la lector si decan zeci de cadouri, cu ocazii mai mult sau mai putin inventate, ca sa treaca de la an la an. O alta specie de rahat este proful care-ti pun o eticheta de cum te vede si care nu da doi bani pe tine, daca indraznesti sa nu casti gura la ceea ce zice. Iar daca-l contrazici, desi ai argumente, are el grija ca in cancelarie sa vorbeasca cu ceilalti profi sa te chinuie si ei la ore.

Spiritul de turma urla de mult in ei! Profii au o putere mult prea mare de a influenta. Nu li se spune clar de ce vin la scoala si ce sunt datori sa faca. Spiritul de turma izbeste la orice pas in societatea noastra, dar in invatamant e prea evident. Dupa 4 ani de liceu bietul elev e indoctrinat, inconstient, indobitocit si cu false perspective.

Dar e omul perfect al unei societati perfecte, nu? E umilitor sa nu ti se dea ocazia, de fapt dreptul de a-ti exprima propria identitate, de aceea cred ca a venit timpul sa schimbam ceva, chiar daca astfel nu vom mai lua zecele cu care sa ne laudam la mamic.

Obisnuiti ca cei la care se rastesc sa stea frumos, numerotati si aliniati in banci, cu capul plecat, profii sufera adevarate crize cand s gaseste cineva care sa le spuna ca valoarea si inteligenta nu au varsta si nici 10 la purtare.

Schimbarea onsta in a sti cand si cum sa te schimbi, sa te regasesti in acel cineva care sa dea lumea lor peste cap, pentru totdeauna.

UN ELEV DESPRE PROFESORI

Wednesday, July 19, 2006

ROMANIA STAT POLITIENESC

Dupa '89 nu s-a schimbat nimic, avem in continuare in functiile de conducere, in parlament, in guvern, patroni sau sefi in politie aceeasi tirani si tortionari ce vor sa ne mane cu biciul (pulanul).
Orasele sunt militarizate, la fiecare colt de strada e o patrula de politie, iar la fiecare poarta de fabrica stau jandarmi sau gardieni; pentru ca cei ce ne conduc si ne exploateaza sunt din ce in ce mai nesiguri deoarece nemultumitii sunt din ce in ce mai multi.
Sunt tot mai multi aceia ce n-au cu ce sa-si plateasca intretinerea, cei ce mor de foame sau de frig sau aceia ce sunt constransi sa fure din cauza saraciei. In timp ce "dragii" nostri conducatori ne talharesc zi de zi prin tot felul de taxe si impozite din care sa-si plateasca salariile pentru a putea trai in lux.
Iar persecutiile si represiunea politiei impotriva tuturor acelor revoltati de aceasta situatie, cei care nu isi tin gura inchisa, ba din contra isi exprima public nemultumirea, continua ca pe vremea lui Ceausescu.
Te urmaresc, dau ture pe la geamuri, vorbesc cu vecinii pentru ai speria, te "invita" la sectie sa dai declaratii, incearca sa-ti inventeze procese, la fel ca si atunci.
Asta se intampla de aproape 3 ani cu cativa tineri din diferite orase asupra carora politia a declansat o ploaie de: acuzatii, urmariri, anchete, tentative de procese care par sa nu se mai termine.
Totul a inceput dupa ce in mai multe orase, inainte de alegerile prezidentiale din noiembrie 2004, au fost lipiti fluturasi ce invitau lumea sa nu se prezinte la urnele de votare : NU VOTA – NU TE CONDAMNA – AUTO-ORGANIZEAZA-TE !!!
Represiunea politiei are un scop foarte clar, acela de a intimida, de a baga frica in cei ce se revolta si nu isi tin gura inchisa. De a face sa se inteleaga ca aceasta tara nu e un sat fara caini (iar ei sunt caini dati dracu', ba chiar turbati cand cineva isi permite sa se lege de Stapanire, de talharii si hotii ce alcatuiesc Statul).
Ei bine daca aia care alcatuiesc Statul si cainii care ii pazesc,(politia), vor sa puna pumnu' in gura acelora care incearca sa exprime in mod liber ceea ce gandesc, adica faptul ca politicienii sunt talhari si calai; atunci trebuie sa o faca bine, pentru ca suntem prea multi aceia care cunoastem acest adevar.
ROMANIA, PUSCARIA IN CARE ESTI TRAS PE ROATA DOAR PENTRU FAPTUL CA EXPRIMI CEEA CE GANDESTI !


Facem apel tuturor iubitorilor de libertate de a denunta aceasta situatie, raspandind aceste randuri in orice forma posibila, afise, fluturasi, e-mail-uri,...etc si de a lua atitudine impotriva represiunii care mai devreme sau mai tarziu o sa loveasca in libertatea fiecaruia.

(Unii dintre cei care nu-si tin gura inchisa)

VREM LIBERTATE NU AUTORITATE !

Sunday, July 16, 2006



- LAIBACH -

DECLARATIE DE LIBERTATE

Nu e nevoie sa te temi, cand lumina incepe sa apuna, cand mintile se dezintegreaza, nu e nevoie sa te temi
Nu e nevoie, nu e nevoie de frica, cand incepi sa auzi clopotele anuntand moartea, chemandu-te aproape de mine
Te vad liber, cand templul culege produsul vietii tale, iar bunurile proprii nu te pot apara, impotriva ignorantei familiei, apuca-ma de maini si urmeaza-ma, te voi elibera.
Intre salvarea raiului si cursa sarpelui, intre oroarea eterna si plictiseala virtutilor, faptele tal nu conteaza, in ziua judecatii credinta ta este nimic, Dumnezeu este doar o intreprindere, apuca-ma de maini si urmeaza-ma, te voi elibera.
Unii oameni vor spune: moartea nu este sfarsitul
Lasa-ma sa-ti spun si eu ceva: moartea este singurul tau prieten, moartea este eliberarea finala din ciclul mizeriei, din amenintarea eternitatii si perpetua vanitate.
Apuca-ma de maini si urmeaza-ma, te voi elibera,
Moartea este eliberarea finala din ciclul mizeriei, din amenintarea eternitatii, din sclavia vesnica
Apuca-ma de maini si urmeaza-ma, te voi elibera.

Friday, July 14, 2006

  • Urmeaza ce va putem noi oferi, gratuit in functie de posibilitatile pe care le avem, dar ne puteti ajuta in orice fel credeti de cuviinta (bani, articole, idei); sau mai ales PUTETI FI DISTRIBUITORI, la voi in oras, la voi in cartier , la voi in grup :

  • 1.DOCTOR ZACUSCA & MISTER GHIVECI #0;#1(punk-zine de benzi desenate)
  • 2.SLOGANUL SI REVOLTA #1(hardcore-punk-zine)
  • 3.NEGRU SUBTERAN #0 (underground-zine Iasi)
  • 4.B.U.M. #1;#2;#3 (anarho-punk-zine, Bacau)
  • 5.REVOLTA #1;#2;#4;#6;#7;#8. (publicatie anarhista)
  • 6.LOVEKILLS #1;#2;#3;#5;#6;#8;#9;#10 (anarho-feminist-zine)
  • 7.U.R.A. #1;#4;#6;#7;#8;#9;#10;#11;#12;#14;#15;#17;#18 ( anarho-punk-zine, Craiova)
  • 8.Split-uri:REVOLTA#5 / URA#13; LOVEKILLS#7 / URA#16; REVOLTA#3 / LOVEKILLS#4.
  • 9.ANTIFA-A.S.A.P. - CD (Oi! si Punk antifascist)
  • 10.INFO-PROPAGANDA :
  • -DRAGOSTEA SI CASATORIA (Emma Goldman)
  • -ANARHIA (Ericco Malatesta)
  • -9 NOIEMBRIE-ZIUA ANTIFA (pliant)
  • -DEFINITIA ANARHISMULUI (Jason Justice)
  • -NU RASISMULUI ! (pliant)
  • -F.A.C.-C.A.F. (fluturas)
  • -ANARHISMUL IN ACTIUNE (razboiul civil din Spania)
  • -O EUROPA FARA GRANITE? (manifest)
  • -IMPOTRIVA FRONTIERELOR (fluturas)
  • -IMPOTRIVA GRANITELOR (poster)
  • -CONCEPTIA LUI BAKUNIN DESPRE ORGANIZARE SI REVOLUTIE
  • -REVOLUTIA RUSA (Cliford Harper)
  • -DE CE ANTIAUTORITARIAN? (Larry Giddings)
  • -MAI 68 (Paris graffiti)
  • -LEGEA PUTE ! (poster)
  • -NU RAZBOIULUI ! (manifest)
  • -SA INCHIDEM SCOLILE ! (Giovanni Papini)
  • -Ce este DIRECT ACTION ?
  • -SINDICALISMUL REVOLUTIONAR (pliant)
  • -Lumea Capitalista : FASCISMUL !
  • -OBSESIE (pamflet)
  • -C.A.F. (comunicat)
  • -VREMURI NOI (P.Kropotkin)
  • -22 APRILIE-ZIUA PAMANTULUI (pliant)
  • -PENTRU ANIMALE CIRCUL NU ESTE DISTRACTIV ! (fluturas)
  • -Politica radicala, Dragoste radicala: VIATA DOCTORULUI MARIE EQUI
  • 11.CARTI(xerox) :
  • -DUMNEZEU SI STATUL (M.Bakunin)
  • -AMINTIRILE UNUI RAZVRATIT (P.Kropotkin)
  • -OMAGIU CATALONIEI (G. ORWELL)
  • -IDEEA SI FAPTA: ANARHISTII

Thursday, July 13, 2006

"Principalul scop al anarhismului este inlaturarea violentei din relatiile dintre oameni. Din acest motiv suntem inamici ai capitalismului, ce depinde de protectia politiei, care forteaza Muncitorii sa se lase exploatati."


"Exista oameni epuizati de munca
Exista oameni care n-au fost niciodata Ia teatru
Exista mere Ia care copiii nu ajung
Exista baieti obligati sa minta
Exista fete obligate sa minta
Exista femei varstnice alungate de-acasa de sotii lor
Exista cei slabiti, murind de inima obosita
Exista oameni ponegriti, scuipati
Exista oameni jefuiti pe strada de hot!Pentru care autoritatile inca mai cauta o denumire legala
Exista oameni care asteapta pentru documente
Exista oameni care asteapta dreptatea
Exista oameni care asteapta de foarte multa vreme
Noi cerem pe acest pamant
Pentru oamenii care nu sunt luati in seama
Chei sa deschidem usi
Incaperi cu ferestre
Ziduri care nu putrezesc
Ura pentru documente marunte
Sfantul timp omenesc
Intoarcerea acasa in siguranta
Distinctia simpla intre vorbe si fapte
Noi cerem pe acest pamant
Pentru care nu dam cu zarurile
Pentru care milioane au murit in razboaie
Un adevar limpede
Painea libertatii
Noi cerem asta zilnic!"

TRIUMFUL UMANITATII POATE FI REALIZAT NUMAI PRIN DISTRUGEREA STATULUI !