
+ Importanta sociala a Scolii Moderne +
Pentru a intelege complet importanta sociala a Scolii Moderne trebuie sa intelegem mai intai scoala, asa cum este ea in ziua de azi, iar in al doilea rand, ideea fundamentala a sistemului educational modern.
Ce reprezinta, deci, scoala in ziua de azi, fie ea publica, privata sau parohiala?
Reprezinta pentru copil ceea ce reprezinta inchisoarea pentru detinut si cazarma pentru soldat – un loc in care se utilizeaza orice mijloc pentru a infrange vointa copilului, pentru ca apoi sa il zdrobeasaca, framante si modeleze intr-o fiinta total straina de sine insusi.
Nu intentionez sa spun ca acest proces este derulat in mod constient, ci ca el este o parte a unui sistem care se poate mentine numai printr-o disciplina si uniformitate absoluta; acesta este, cred eu, cea mai mare crima a societatii prezente.
Normal, procesul de distrugere a vointei umane trebuie sa inceapa de la o varsta foarte frageda – adica la varsta copilariei – pentru ca la aceasta varsta mintea umana este cea mai flexibila; la fel cum acrobatii si contorsionistii, pentru a dobandi calitatile necesare asupra muschilor, incep sa exerseze si sa se instruiasaca in perioada cand muschii sunt inca flexibili.
Ideea ca cunosterea poate fi obtinuta numai in scoli, prin educatie sistematica si ca perioada scolii este singura perioada in care se poate dobandi cunoaterea, este in sine atat de stupida incat condamna total sistemul nostru e educatie sa fie arbitrar si inutil.
Sa presupunem ca cineva ar sugera ca cela mai bune rezultate pentru individ si pentru societate s-ar obtine printr-o hranire obligatorie. Nu s-ar revolta chiar si omul cel mai ignorant impotriva acestei proceduri stupide? Cu toate astea, stomacul are o adaptabilitate, la aproape orice situatie, mai mare decet creierul. Cu toate astea, gasim aproape normal sa avem o hranire obligatorie a mintii.
De fapt, la momentul actual ne consideram superiori altor natiuni, pentru ca am inventat un orificiu obligatoriu al creierului, prin care, pentru mai multe ore pe zi, de-alungul a mai multor ani, introducem in mod fortat in mintea copilului o cantitate mare de „nutritie mentala”.
Emerson a spus acum 60 de ani: „Suntem studenti ai cuvintelor; stam tacuti in scoli si in colegii pentru 10 sau 15 ani, si iesim de acolo cu un sac de vorbe goale si cu cuvinte memorate, si nu cunoastem nimic.” De cand au fost spuse aceste cuvinte intelepte, America a ajuns la omnipotenta maxima a sistemului scolar, dar suntem pusi inca fata-in-fata cu actul de maxima impotenta in ceea ce priveste rezultate.
Marele rau facut de sistemul nostru de educatie nu este in primul rand acela ca nu ne invata nimic care sa merite a fi cunoscut, ci acela ca el participa la perpetuarea claselor privilegiate, ca le sprijina in procesul criminal de de talharire si expolatare a maselor; raul sistemului consta ca proclamrea laudaroasa ca el exista pentru o adevarata educatie, cand de fapt el supune masele cu mult mai bine decat ar putea sa o faca un conducator absolut.
Metodele moderne de educatie sunt mai necesare in America cu mult mai mult decat sunt in Spania sau decat in orice alta tara, pentru ca nici unde altundeva nu se poate intalni o atat de mare intoleranta fata de libertatea personala si de originalitatea gandirii. Inca de la momentul nasterii si pana la sfarsitul vietii, acest motto este impus asupra tuturor copiilor ca fiind singurul drum posibil catre succes. Nu exista niciun educator sau profesor in America care sa isi poata pastra slujba daca indrazneste cea mai mica tendinta de a distruge uniformitatea si imitatia.
Consider ca a sosit timpul ca toti oamnii inteligenti sa fie clari in aceasta privinta: sistemul nostru economic prezent precum si dependenta politica sunt mentinute mai putin de tribunale si de averi decat sunt de o masa inerta a umanitatii, imbibata si macinata de o uniformitate absoluta, si ca scoala reprezinta in prezent cea mai eficienta metoda care produce aceasta stare. Nu cred ca exagerez si nici ca sunt singura care are aceasta pozitie. Citez in aceasta privinta dintr-un articol aparut in „Mother Earth”, din septembrie 1910, scris de doctorul Hailman, un profesor extraordinar, cu o experienta de aproape 25 de ani: „Sistemul nostru scolar a falimentat pentru ca se bazeaza pe constrangere si limitari. Copii sunt comandati in mod arbitrar ce, unde si cum sa faca lucrurile. Initiativa personala si originalitatea, autoexprimarea si individualitatea, sunt interzise. Se considera ca este posibil si important ca toti sa fie interesati de aceleasi lucruri, in aceeasi masura si in acelasi timp. Venerarea idolului uniformitatii continua in mod deschis si fara nici o piedica. Si pentru a fi inca o data siguri ca nu va exista nici o interferenta eterodoxa supervizarea scolara ii dicteaza profesorului fiecare pas si chiar si maniera si modul de a actiona, astfel incat initiativele care disturba, precum si originalitatea si restul lucrurilor de acest gen, sa nu faca parte din metodele sale. Inca se vorbeste enorm de mult despre ordine, metode, sistem, disciplina, in maniera invechita si apuizata a trecutului indepartat; si asta conduce mai degraba la represiunea dacat la eliberarea vietii.”
In aceste circumstante, profesorii sunt doar niste unelte, niste roboti care care perpetueaza o masinarie care produce noi roboti. Ei continua sa isi impuna cunostiintele asupra copiilor, ignorand sau suprimand dorinta lor instinctiva pentru frumusete si utilitate, si conducandu-i sau tarandu-i intr-o gandire de masa, bolnavicioasa, intr-o instructie lipsita de spirit. Inlocuiesc stimulentele interioate, naturale, care nu se tem de nici un obstacol si care nu se dau inapoi de la nici un efort, cu stimulente externe si metode de corupere exterioara, care de obicei sunt bazate pe frica ori pe o lacomie sau rivalitate antisociala, care confisca dezvoltarea bucuriei de a lucra pentru propriul bine, sunt ostile creatiilor motivate, care sting ardoarea intitiativei creatoare si fervoarea actului social, inlocuindu-le cu motive banale, cu capricii trecatoare, perisabile.
Fara sa mai adaug ca copilul devine blazat, minea sa incetineste si ca fiinta sa interioara se denatureaza, facand-ul incapabil sa isi ocupe locul ca factor independent in cadrul luptei sociale. De fapt, nu exista nimic care sa fie mai detestat in lume, in ziua de azi, decat elementele independente, indiferent de domeniu.
Scoala Moderna respinge intr-un mod categoric acest sistem de educatie daunator si criminal. Ea sustine ca nu exista mai multa armonie intre constrangere si educatie decat exista intre tiranie si libertate. Cele doua viziuni se gasesc la poluri opuse. Principiul fundamental al Scolii Moderne este ca educatia reprezinta un proces care are rolul de a scoate la suprafata, si nu de a introduce; ea vizeaza posibilitatea in care copilul sa poata sa se dezvolte spontan, directionandu-si propriile eforturi si alegandu-si domeniile de cunoastere pe care vrea sa le studieze. Iar profesorii, in loc de a se mai opune sau de a isi prezenta in mod autoritar propriile opinii, predilectii sau credinte, trebuie sa fie un instrument sansibil care sa raspunda la nevoile copilului, asa cum sunt el manifestate in orice moment; sa fie un canal prin care copilul sa poata obtina atat de mult din cunostiintele acumulate ale lumii pe cat se arata ca e de pregatit sa le primeasca si sa le asimileze. Faptele stiintifice, demonstrabile, din cadrul Scolii Moderne vor fi prezentate drept fapte, dar nici o interpretare a teoriei – politice, sociale sau religioase – nu va fi prezentata ca avand in sine atata sacralitate sau infailibilitate intelectuala incat sa excluda dreptul de a critica sau de a nu crede.
Scoala Moderna trebui sa fie, deci, libertariana. Fiecare copil trebuie sa fie lasat liber pentru propriul sau sine. Principalul obiectiv al scolii este promovarea unei dezvoltari armonioase a tutror fuctiilor latente din copil. Scoala Moderna nu admite nici o forma de coercitie si nici legi sau regulamente. Profesorii pot aprinde foarte bine, prin propriul lor entuziasm si prin caracterul lor nobil, entuziasmul si tandretea latente in copil, dar va calca peste libertatile functiei sale in momentul in care va incerca sa il forteze pe copil intr-un mod sau altul. A disciplina un copil inseamna invariabil a stabili un standard moral fals, din moment ce copilul e influentat sa creada ca pedeapsa este ceva care este normal sa fie impus aspura sa de catre o persoana mai puternica - in loc sa fie o reactie naturala si de neevitat ca rezultat al propriului comportament.
Scopul social al Scolii Moderne este de dezvolta individul prin cunoastere si prin jocul liber al caracteristicilor personale, astfel incat acesta sa poate deveni o fiinta sociala, pentru ca a invatat sa se cunoasca pe sine, sa cunoasaca relatia sa cu semenii si sa se realizeze intr-o imbinare armonioasa cu societatea.
Normal, Scoala Moderna nu isi propunse ii inlature pe toti profesorii care au invatat din greselile trcutului. Dar desi vor accepta experienta trecutului, vor trebui sa foloseasca mereu noi metode si materiale care vor tinde sa promoveze autoexprimarea copilulului. Pentru a ilustra problema: in modul cum se face educatia in scoala din ziua de azi, copilului ii este permis foarte rar sa isi foloseasca propria gandire sau libera ionitiativa. Scoala Moderna incearca sa insuseasca invatarea prin teme originele, pe subiecte alese de copii, din propria lor experienta din viata de zi cu zi; schitele aride ale povestilor sunt sugerate de experienta imaginativa sau actuala a copiilor.
Noua metoda deschide imediat o noua arie a posibilitatilor. Copii sunt foatre impresionati, sunt foarte vioi. Pe langa faptul ca nu au mai fost imibati de uniformitate, experienta lor va contine mai multa originalitate si frumusete decat cea a profesorului; de asemenea, este realist sa credem ca copilul este intens interesat de lucrurile care ii formeaza viata. Nu trebuie atunci ca invatarea bazata pe experienta si imaginatia copilului sa furnizeze un mai bun si mai complex material pentru gandire si dezvoltare, decat poata sa ofere metoda mecanica actuala , care nu este decat, cel mult, imitatie?
Oricine cunoaste bine metodele actuale de educatie, stie ca prin invatarea istoriei, copilului ii este spus ceea ce Carlyle a numit „o selectie de minciuni”. Un rege aici, un presedinte acolo si cativa eroi care trebui sa fie venerati dupa moarte, reprezinta materialul obsnuit care constiutuie istoria. Scoala Moderna, prin invatarea istoriei, trebuie sa aduca in fata copiilor o panorama a perioadelor si a incidentelor dramatice , ilustrative pentru principalele epoci si stari ale dezvoltarii umane. Ea trebuie sa ajute elevul sa isi dezvolte o apreciere a luptei dusa de generatiile trecute pentru progres si pentru libertate si astfel sa dezvolte un respect pentru orice adevar care tinde sa emancipeze rasa umana. Principiul de baza al Scolii Moderne este sa faca imposbila o simpla instruiere; instructorul, orbit de specializarea sa mescina, marunta fata de intreaga viata, este facut un supuna, un limitat care venereaza uniformiatatea, un anost care umbla dupa mai multa pronuntie si aritmetica, si pentru mai putina viata; apostolul autosuficient al consolarii, care prin venerarea a tot ceea ce a fost, inceteaza sa mai vada ce se intampla acum, precum si ce ar trebui sa fie; simpatizantul stupid al epocii decaderii care face razboi din noua idee ce a izvorat din pamant – pe toate acestea, Scoala Moderna doreste sa le inlocuiasca cu viata, adevaratul interpret al educatiei.
Va veni o noua zi cand scoala va servi viata, in toate fazele ei, si il va ridica cu respect pe fiecare copil, la locul cuvenit, in cadrul unei vieti duse in comun, ca beneficiar al eficientei sociale, al carei motto nu va fi uniformitatea si disciplina, si libertatea, expansiunea, placrea si bucuria pentru fiecare si pentru toti.