
VIOLENTA CA NECESITATE
Pat Rock, Green Anarchy, #12, 2003
De-a lungul închisorilor cunoscute sub numele de şcoli se aude destul de des vechea expresie „bâtele şi pietrele îmi pot rupe oasele, dar cuvintele nu mă vor răni niciodată”. Această aserţiune – că niciodată cuvintele nu pot răni – operează ca o faţadă pe care şi-o folosesc în apărare oamenii domesticiţi în momentul când au de suferit tot felul de căcaturi din partea celor din jur.
Bâtele şi pietre nu pot provoca durerea pe care o induce o rană psihologică provocată de strigarea unor porecle sau cuvinte urâte. Oamenii ar trebui să recurgă la violenţă mult mai des folosind-o ca o modalitate de a evita suferinţele psihologice; iată şi câteva motive pentru a face acest lucru: 1. În mijlocul unei bătăi, mintea ţi se distanţează din ce în ce mai mult de căcatul social condiţionat; astfel te întorci forma primară de viaţă şi te transformi într-un animal (iar după cum ştii, toate animalele sunt superioare oricărei fiinţe umane); 2. simţurile ţi se măresc, iar mintea îţi este mult mai clară.
Oricine trebuie să fie conştient că ţinta asupra căreia se concentrează merită actul de violenţă pe care-l comite. Când violenţa este folosită în mod justificat, ea este frumoasă; dar când este nejustificată, este mai urâtă decât dracul. Oricine trebuie să-şi dea seama, de asemenea, de repulsia pe care trebuie să o aibă faţă de violenţa instituţionalizată – cazul armatei, de exemplu; oamenii care servesc în armată merg în locuri îndepărtate şi ucid oameni pe care nici nu-i cunosc. În aceste cazuri violenţa nu e folosită în auto-apărare, ci este mai degrabă o metodă folosită pentru a uşura problemele pentru funcţionarea sistemului în mod eficient. De exempluu, S.U.A. vor ataca Irakul (articolul a fost scris înainte de izbucnirea războiului din Irak – n.n.) pentru petrol, care reprezintă principala resursă de funcţionare a sistemului tehnico-industrial.
Pacifismul este o unealtă a sistemului; cu cât oamenii sunt mai paşnici, cu atât mai mult sistemul va opera mai bine. Violenţa, folosită când trebuie, atacă sistemul în totalitatea sa. Ţineţi minte că orice succes datorat pacifismului (cum a fost de exemplu rezistenţa indiană la ocupaţia britanică) a fost obţinut într-un cu totul alt context decât cel de azi.
Aşa că, dacă doreşti să te lupţi cu puterile existente, antrenează-te să foloseşti arme letale şi învaţă metode de supravieţuire (cum ar fi, de exemplu, să cunoşti toate plantele comestibile din bioregiunea în care trăieşti). Nu este un lucru deosebit de greu. Mergi la expoziţii de arme, citeşte câteva cărţi utile, dar, cel mai important, antrenează-te, pentru că orice carte păleşte în faţa practicii. Dacă biblioteca ta (de fapt, cel mai bun lucru pe care îl produce un regim democratic) nu are cărţile pe care le cauţi, foloseşte-te atunci de schimbul interbibliotecar. De asemenea, fă multe exerciţii fizice şi mănâncă doar hrană sănătoasă. Pe scurt, pregăteşte-te pentru sfârşit (e aproape).
No comments:
Post a Comment