
INSOMNIA JUDECATORULUI
Judecatorul, asezat confortabil, se pregateste sa se culce. A cinat foarte bine: stridii, fazan, salata, fructe, dulciuri si altele, toate stropite din belsug cu vin.
Trece o ora, iar somnul cu degetele lui ca de matase refuza sa-i odihneasca pleoapele, sa-i invaluie mintea cu dulcele abur al inconstientei, ca si cum ar fi avut ranchiuna pe el pentru vreun rau pe care i l-ar fi facut in trecut.
Judecatorul nu doarme; judecatorul este cat se poate de treaz, judecatorul este prizonierul insomniei. Mintea lui lucreaza:
„Ce drept am eu sa-l judec pe un om?”, se intreaba el, nesatisfacut de dreptul pe care i-l acorda legea. „Sunt eu mai bun sau mai cunoscator decat concetatenii mei?”, continua el, singur cu constiinta lui, in mijlocul intunericului casei lui.
Isi invaluie capul, ca si cum lucrul care il framanta ar fi in jurul lui si astfel ar putea sa se elibereze de influentele nefaste; dar in van: lucrul care il deranjeaza este inlauntrul sau si ii zgarie nervii, ii zdrobeste creierul si il tine treaz. Este constiinta sa. Mintea lui lucreaza:
„Sunt egalul tuturor celorlalti oameni si, totusi, indraznesc sa le judec actiunile. Cine poate fi sigur ca el nu va comite niciodata o fapta pentru care eu il voi trimite la inchisoare? Ce s-ar intampla daca eu as fi pus in aceleasi conditii in care se afla delincventul, daca as cadea in aceleasi imprejurari si as face exact acelasi lucru pe care il face el?”
Atunci judecatorul isi aminteste de toti oamenii nenorocosi pe care i-a trimis la inchisoare si la spanzuratoare si se cutremura. Mintea lui lucreaza:
„Ce odioasa trebuie sa fie viata intr-o celula de inchisoare. Ma vad pe mine mai jos decat alti oameni de fiecare data cand incerc sa ma vad ca un egal, sa am constiinta de a fi egal cu toti ceilalti, sa nu fiu nici mai bun nici mai rau decat restul omenirii. Fara doar si poate sunt un criminal, de vreme ce ii fac pe oameni sa sufere torturi pe care nu le-as vrea asupra mea. Si in schimb, victimele mele sunt vazute cu dispret si ura, in timp ce eu, calaul, primesc onoruri si recompense! Cat de injusta este dreptatea legala!”
Judecatorul adopta o alta pozitie pentru a vedea daca i se acorda de data aceasta darul somnului. Masura se dovedeste ineficienta: somnul se retrage, ca si cum ar pastra un resentiment profund impotriva lui. Mintea lui lucreaza:
„Oh, ce ganduri atroce! Dar ce imi vine acum in minte? Niciodata nu m-am mai gandit la astfel de lucruri. Ah, cum imi amintesc acum acea scena. Mama in varsta a unui tanar pe care l-am trimis la inchisoare s-a aruncat la picioarele mele, plangand, cerandu-mi clementa, totul in van… Inima mea a ramas impietrita. Innebunesc numai imaginandu-mi ca propria mea mama ar suferi o asemenea umilinta.”
Nervii lui vibreaza intens; ca si cum ar fi zdruncinati de o mana cruda; se zvarcoleste, chinuit, in patul lui confortabil. Inchide pleoapele dar i se pare ca locuinta lui este iluminata. Ingrozit, deschide ochii… totul este in intuneric. „Sunt nervii mei, sunt nervii mei, adusi la marginea nebuniei.” Mintea lui lucreaza:
„Ah, departe de mine, fantome! Nu vreau sa va vad! Nu vreau sa imi amintesc de voi!”
Dar fantomele sunt incapatanate si inconjoara patul judecatorului. Ele isi desfac degetele lor sangeroase in fata lui, descopera piepturi palide acoperite cu gauri negre din care sangele tasneste… El vede cu ochii constiintei pe oamenii a caror executie a ordonat-o.
Somnul a fugit definitiv de langa el, ca si cum ar fi incercat sa razbune o nemultumire, lasandu-l la mila constiintei. Mintea lui lucreaza:
„Innebunesc! Innebunesc! Cati dintre nenorocitii pe care i-am intalnit in strada ar putea fi rudele celor pe care i-am trimis la inchisoare sau la moarte? Dar acea prostituata care a fost aruncata in inchisoare in ciuda promisiunilor ca ar renunta la tristul ei comert doar daca ar putea procura o bucata de paine pentru copii ei neajutorati; nu ar fi putut fi si eafiica, sotia sau sora uneia dintre victimele mele? Nu merit sa ma scuipe cineva in fata?”
Un frumos rasarit, frumos pana si pentru opresorii umanitatii, umplea casa cu claritatea lui, in acelasi timp calmand nervii judecatorului. Cateva ore mai tarziu se vede stand pe o banca, foarte teapan si arogant, trimitand pe oameni asemenea lui, ce de obicei, la inchisoare si la spanzuratoare.
No comments:
Post a Comment